Trăim într-o epocă în care avem nevoie de o reformulare a propriului crez.
Prins între habotnicia conservatorilor, violența opozanților cultelor religioase ce aduc un atac frontal inclusiv lui Dumnezeu și argumentele „inteligente” ale oamenilor de știință care vor să desființeze misticismul, omul modern, în încercarea de a-L păstra pe Dumnezeu în inima sa, are de îndeplinit o sarcină grea.
În aceste vremuri, Hristos și tot ceea ce înseamnă El, trebuie să fie mai mult decât o moștenire, mai mult decât o tradiție religioasă ce riscă să dispară cu o viteză înspăimântătoare. El trebuie simțit în permanență.
Franchezza nu poate decât să redefinească semnificația divinului și să ofere cititorului niște răspunsuri care îi vor limpezi viziunea asupra lumii și asupra lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, articolele de pe acest blog nu sunt dedicate ateilor sau agnosticilor. Aceștia, din motive ce țin de orgoliu sau convingeri proprii, nu pot și nu se vor convinși de nimic.
De fapt, Franchezza nu își propune să impună nimic, nimănui, ci să prezinte puncte de vedere îmbogățite de argumente doveditoare. Fiecărui cititor îi rămâne libertatea de a reține ceea ce consideră de cuviință.
Iar faptul că articolele din acest blog sunt scrise de un creștin-ortodox, poate spune multe sau ar putea nici să nu conteze. Pe „Franchezza” sunt înlăturate granițele impuse de religii.
„Religia s-a născut când primul ticălos l-a întâlnit pe primul prost.” Voltaire
De ce? Pentru că religia este în strânsă legătură cu tradiția, iar tradiția/obiceiul nu are nimic de-a face cu adevărul și credința.
Franchezza 