MOȘ CRĂCIUN

În timp ce unele culturi îl celebrau pe Zeul Soarelui, scandinavii îl venerau pe Odin, zeul suprem în mitologia nordică. Odin era totodată zeul morții, precum Saturn, căruia romanii îi închinaseră Saturnaliile, dar și al beției. Odin, un bărbat înalt și bătrân, cu o barbă lungă, călătorea prin toată lumea pe calul său cu opt picioare, purtând mereu cu el o suliță.

odin-santa-claus

Vă întrebați care-i faza? Ei bine, faza este că tipul ăsta a devenit Moș Crăciun.

Iar acest lucru s-a întâmplat într-o eră confuză, când obiceiurile păgâne nu fuseseră pe deplin abandonate, ci reformulate pentru a se potrivi noii religii: creștinismul.

Astfel, multe tradiții aparținând sărbătorii germanice Yule, din miezul iernii, au fost alocate Crăciunului. În această perioadă a anului, se credea că fenomenele paranormale și aparițiile fantomelor se întețeau, cum ar fi Vânătoarea Sălbatică, o procesiune fantomatică pe cer. Liderul acestei vânători era Odin.

Pe la 1500, în Olanda, Odin s-a transformat în Sinterklaas, un om bun și înțelept cu barbă albă și pelerină roșie, care călătorea pe cer cu calul sau alb și, însoțit fiind ajutoarele sale, omuleți mici negri, se oprea pe acoperișuri și lăsa cadouri oamenilor, sub pomul sacru, bradul. El te vizita de ziua lui (în Decembrie, bineînțeles) și îți dădea cadouri dacă ai fost bun, iar dacă ai fost rău, omuleții lui îți trăgeau o mamă de bătaie. Se spune și că Sfântul Nicolae (St. Nicholas) reprezintă modelul după care a fost creat Sinterklaas, dar singura asemănare dintre Sfânt și acest personaj este obiceiul de a face cadouri, Sfântul Nicolae fiind protectorul copiilor. (Poate și faptul că amândoi sunt bătrâni).

6a00e55224287c88330105363894f2970c-400wiSaint_Nicholas

Sinterklaas este 80% Odin și 20% Sf. Nicolae dacă se pune problema astfel. Creștinii știu însă că Sf. Nicolae rămâne celebrat pe data de 6 decembrie și o altă asemănare cu Moșu’ de pe 24 decembrie este de domeniul fabulației (și al propagandei).

În secolul al XVIII-lea, un olandez a emigrat în America de Nord, luându-l și pe Sinterklaas cu el, care în engleză, a devenit Santa Claus.

În 1930, un designer pentru Coca-Cola, încerca să determine oamenii să consume băutura și pe timpul iernii. Așa că l-au „împrumutat” pe Sinterklaas, au folosit culorile sale (alb și roșu) pentru companie, au schimbat câteva lucruri în poveste și iată-l apărând pe Moșul modern, cu tot cu reni și spiriduși.

coke-santa-300x227

Odin, devenit acum Moș Crăciun, era numit de către romani SATURN, ori de către greci, CRONOS. Odin/Saturn/Cronos îl reprezintă pe TATĂL TIMP, sau MOARTEA, care are o coasă în mână.

 c824dfd860dc5c38bc2b5b1fe3fc9c82FatherTime

faceless_death_scythe_rain_sky_night_moon_80054_2048x2048

Asocieri ale lui Moș Crăciun cu Satana au fost făcute și prin ilustrații din secolul al XIX-lea. În imaginea de mai jos, Tatăl Crăciun este călare pe un țap-simbol al lui Baphomet, idol satanic.

 Santaandgoat 250px-Baphometbaphomet-pentagram

BRADUL DE CRĂCIUN

Spuneam mai înainte că acest Sinterklass lăsa cadouri sub pomul sacru, adică bradul.

Copacii au fost venerați în aproape fiecare cultură din lume, fiind specifici slujirii zeităților soarelui și simboluri ai fertilității. Bradul era considerat un copac magic pentru că rămâne verde tot anul.

La noi, datina împodobirii unui pom sau a unei ramuri verzi se întâlnea numai la nuntă sau înmormântări. După Primul Război Mondial, obiceiul bradului de Crăciun s-a răspândit pe tot teritoriul ţării.

Aşa zice Domnul: „Nu deprindeţi căile neamurilor şi nu vă îngroziţi de semnele cerului, de care se îngrozesc neamurile; că datinile neamurilor sunt deşertăciune: aceia taie un lemn din pădure şi mâinile meşterului îl lucrează cu toporul; apoi îl îmbracă cu argint şi cu aur, îl întăresc cu cuie şi cu ciocanul, ca să nu se clatine. Aşa sunt dumnezeii neamurilor. Stau ca nişte sperietori într-o grădină cu pepeni şi nu grăiesc, sunt purtaţi pentru că nu pot merge. Nu vă temeţi de ei, că nu pot face rău, dar nici bine nu sunt în stare să facă”.

(Ieremia 10:2-5)

Pare că autorul vorbește despre pomul de Crăciun, dar nu. El descrie o practică idolească din antichitate ce presupunea tăiatul pomilor și decorarea lor cu aur și argint, de fapt globuri din aur și argint ce reprezentau, credeți sau nu, testiculele Zeului Soare, ca simbol al fertilității.

CHRISTMAS ORNAMENTS ARE BULL TESTICLES

În unele culturi, pomul era decorat cu fructe pentru a simboliza viața nouă, iar în altele cu 12 lumânări făcute din grăsimea trupurilor de copii sacrificați în timpul riturilor, în cinstea lui Saturn (zeul agriculturii, dar și al distrugerii/Moartea, Tatăl Timp, care cerea drept sacrificiu copii -De aceea, Saturn este asociat cu Satan; mai multe detalii gasiti in Demonul „Colectiv”).

cronus

Alte puncte de vedere susțin că, uneori, capetele celor uciși în timpul sacrificiilor erau atârnate în copaci. (globurile fiind, implicit, o reminiscență a acestora).

chald

Chiar și israeliții îl venerau pe Saturn, la ei sub numele de Baal sau Moloch, un alt zeu care cerea copii drept sacrificiu.

La un moment dat, romanii au înlocuit sacrificiile de copii cu luptele gladiatorilor. Sângele vărsat de aceștia în timpul Saturnaliilor (festivitate închinată lui Saturn), era considerat sacrificiu pentru zeul Saturn.

TĂIEREA PORCULUI

Continuând capitolul sacrificiilor…

Ziua de 20 decembrie este cunoscută și sub numele „Ignatul porcilor”, când mulți români, mai ales din mediul rural, conform unei vechi tradiții, sacrifică porcul pentru masa de Crăciun și celelalte sărbători care urmează până la Sfântul Ion. Tăierea porcului este un prilej de reunire a familiei, deoarece participă de obicei toți membrii ei, iar pentru copii este un prilej de veselie și joacă.

porc-taiat-christmas-11406914-o

Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului amintește de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Într-un moment cum este cel de la cumpăna dintre vechiul an și cel nou se miza pe funcția regeneratoare a sacrificiului. Prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se încheie, o nouă viață se naște, aceea a noului an.

În credința vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinității întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la solstițiul de iarnă. Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci.

Folcloristul Petru Caraman consideră că obiceiul tăierii porcului din ziua de Ignat își află rădăcinile în tradițiile antichității romane. Lumea romană practica acest sacrificiu la Saturnalii, între 17 și 30 decembrie, consacrându-l lui Saturn, la origine zeu al semănăturilor. Porcul însuși era socotit ca întruchipare a acestei divinități, a cărei moarte și reînviere se consumă la cumpăna dintre ani.

Ignatul cade întotdeauna în plin post al Crăciunului dar uneori obiceiurile și tradițiile, ca acestea de Ignat, sunt atât de puternic înrădăcinate încât nu pot fi oprite nici chiar de regulile foarte stricte impuse de Biserică.

COLINDE

Astăzi avem colinde dedicate pomului de Crăciun, așa cum se obișnuia și în ritualurile închinate idolilor. Colindele din ziua de astăzi înlocuiesc cântecele din timpul festivităților de iarnă păgâne.

Cu versuri licențioase, cântecele Saturnaliilor, spre exemplu, erau interpretate de oameni dezbrăcați complet. Sărbătoarea era, în fapt, o celebrare a fertilității.

tumblr_inline_mxh0r1v2hl1qzehd0

Nu putem asemăna, bineînțeles, caracterul colindelor, ce amintesc de Nașterea lui Iisus, cu cântecele deochiate ale romanilor. Dar obiceiul de a cânta în această perioadă (celebrându-se printre altele iarna, oamenii de zăpadă, zurgălăii, Moș Crăciun etc) își are originea în practici de dinaintea venirii lui Hristos pe pământ.

În cartea sa „Iisus din Nazaret: naraţiunile copilăriei”, care face parte dintr-o trilogie,  Papa Benedict al XVI-lea scrie că la scena naşterii Mântuitorului nu a luat parte niciun animal şi că îngerii nu au cântat păstorilor, contrar tradiţiei creştine. Suveranul Pontif afirmă chiar că tradiţia cântatului colindelor de Crăciun provine dintr-o eroare. „Conform evangheliştilor, îngerii au ‘vorbit’ păstorilor, dar creştinii au subînţeles că îngerii ar fi cântat”, scrie Papa. (SURSA:DCNEWS)

LUMINILE 

Vă întrebați care sunt originile luminițelor de Crăciun?

Sorin Paliga susține că termenul Crăciun este un cuvânt de origine daco-tracă  legat de sărbătorile focului cu ocazia solstițiului de iarnă. Precum și în albaneză kercu „bucată de lemn”, în italiană Ceppo („Crăciun”, dar și „creangă”/„cracă”) tot așa și în română Crăciun ar însemna „crenguță”/„crăcuță”. Aceasta posibilitate lingvistică este susținută și de obiceiul roman de a pune crenguțe / crăci de copac la casele oamenilor cu ocazia solstițiului de iarnă și a Sol Invictus.

Momentul solstițiului de iarnă, respectiv al începutului iernii astronomice, are loc în jurul datei de 21 decembrie. Începând de la această dată, până la 21 iunie, durata zilelor va crește continuu, iar cea a nopților va scădea în mod corespunzător.

Solstițiul reprezenta, în viziunea anticilor, triumful Soarelui, implicit al luminii. 

În Evul Mediu, obiceiul de a pune o lampă aprinsă la geam în timpul celor 12 zile de Crăciun, însemna pentru vecini că locuitorii casei respective participau la celebrarea păgână Yule (sărbătoare nordică închinată lui Odin), care în reformularea creștină, se numește Crăciun.

MASA DE CRĂCIUN

Masa de Crăciun este tot o reminiscență a festivitățiilor romane, când se tăiau purcei de lapte, oamenii beau vin fiert, își împodobeau casele cu ghirlande verzi și își ofereau unii altora cadouri cu ocazia Saturnaliilor.

Happy-Saturnalia1024x640

SATURNALIA800px-Santa1905PuckCover

În acest articol am subliniat originile obscure ale celor mai îndrăgite obiceiuri din timpul sărbătorilor de iarnă, pe care, din punctul meu de vedere, în secolul XXI, suntem datori să le cunoaștem.

Mulți sunt de acord că sărbătoarea Crăciunului este o ocazie minuntată de a fi împreună cu familia. Crăciunul, Yule ori Saturnalia de altădată sunt sărbători religioase, într-adevăr, dar, prin aceste tradiții (apărute inițial în cadrul idolatriilor din Antichitate) pe care le respectăm „cu sfințenie” astăzi, nu Hristos este zeul pe care îl celebrăm.

 Christmas-Santa-Claus

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui mamona.

Matei 6:24

Web-Brotherhood-Dancing-1024x765

Mai trebuie să vină Moșul sau nu? Putem dezamăgi copiii care își așteaptă cu nerăbdare cadoul? Nu este aceasta o modalitate cruntă de a nu-i permite copilului să crească crezând în magie?

Personal, n-am nimic împotriva fanteziei (chiar îmi plac subiectele de gen), dar a determina, intenționat, un copil inocent să creadă în Moș Crăciun, un personaj de origini suspecte, numai de dragul de a-l impresiona, pentru ca mai târziu să afle că a fost mințit, este o modalitate modernă de sacrificiu al propriului copil pe altarul zeului deșertăciunii.

Unii vor protesta, spunând că ei nu fac decât să comemoreze nașterea lui Hristos, așa cum se obișnuiește de atât de mult timp.

Dacă Iisus Hristos a fost născut, sau nu, la această dată de 25 decembrie, și cum ar trebui comemorată nașterea Mântuitorului, aflați în articolul Nașterea Domnului.

Un gând despre “Tradițiile de Crăciun

  1. Pe timpul prigoanei comuniste, nu se cantau colinde. Existau persoane care aveau acest curaj sa cante in public la Metrou sau prin mijloace de transport in comun. Lumea se bucura mult ascultand… dar asa cum Mantuitorul a fost primit cu ramuri de finic iar la scurt timp, au strigat rastigneste-L. Cam asa se petrece si cu viata noastra crestina, e mult mai usor sa il cinstim pe Dumnezeu cu buzele, declarativ, pana nu ne este „atins” interesul egoist.
    Colindul si orice lucru facut din obisnuinta, din traditie, fara a trai acele invataturi sunt o hula adusa lui Dumnezeu. „Oricine cheama Numele Domnului sa se departeze de faradelege” sau mai este scris:”pe cel caldicel am sa-l vars din gura Mea”. Sigur crestinul nu este perfect, insa e perfectibil, el stie ca Dumnezeu vede sinceritatea regretului pentru ce a gresit si vede intentia clara de a nu pacatui ci de a face binele.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s