A fi sau a nu fi?

Aceasta este întrebarea.

Indiferent din ce pătură socială provenim, noi, oamenii, știm cu siguranță că suntem plămădiți din același aluat. Prin naștere, ne-a fost oferit un „container” organic a cărui fiziologie complicată nu a fost în întregime descifrată de către oamenii de știință nici până în ziua de astăzi. Corpul uman continuă să ofere surprize medicilor.

Iar acest „container” sau trup fizic, care, atenție!, nu ne aparține, este foarte greu de „utilizat”.

Întrucât nu am autoritate în domeniul teologic, ceea ce voi spune în continuare vreau să fie luată drept o părere pur subiectivă. Așadar, eu cred că trupul aparține de fapt Creatorului nostru, Dumnezeu-Tatăl. Așa cum sufletul aparține Lui, la fel și trupul fizic. Însăși viața noastră aparține Lui.

Ne aflăm în posesia celei mai complexe mașinării biologice pe care mintea noastră o poate conștientiza. Corpul nostru. Din păcate, însă, „mașinăria” aceasta care se strică deseori și, în unele cazuri, cedează mai repede decât ar trebui, nu a venit cu manual de instrucțiuni.

OARE?

Calitatea vieții noastre este dată de starea de sănătate, situația financiară, împlinirea profesională și implicit cea emoțională și psihologică. De fapt, aceste aspecte formează un cerc vicios.

Dar de unde pornește totul?

Îmi pare rău că trebuie să vă plictisesc cu vechea zicală: „Ești ceea ce mănânci.”

Da, totul se rezumă la combustibilul cu care alimentezi propria ta mașinărie biologică, calitatea vieții tale depinzând de cât de optim „funcționezi”.

Un nutriționist ne poate ajuta să alegem ce să punem în farfurie. Se poartă în ziua de astăzi să ai un plan de nutriție personalizat de către un specialist. Dar știați că primul plan de nutriție a fost elaborat acum mai multe mii de ani în Vechiul Testament (Leviticul, 11)? Și acesta a fost dintotdeauna gratuit.

Da. Dumnezeu chiar ne-a dat un „manual de instrucțiuni”.

În Leviticul, capitolul 11, Dumnezeu îi învață pe Moise și Aaron care sunt animalele curate (pe care le pot mânca) și necurate. De fapt, animalele necurate sunt acelea care, odată consumate, elimină în organismul nostru TOXINE, spre deosebire de cele curate.

Și atunci cum rămâne cu spusele Mântuitorului?

„Nu înțelegeți oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce? Ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Că nu intră în inima lui, ci în pântece, și iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate.”

(Marcu 7, 18-21)

Bineînțeles, nu putem să scoatem aceste vorbe din contextul biblic. În capitolul 7, din Evanghelia după Marcu, fariseii râd de ucenicii Lui care mâncau cu mâinile nespălate, contrar datinilor. Și aceste datini, privind spălatul, erau reguli primitive de igienă, ce nu constituiau însă un păcat, fiind învățături omenești. Cu alte cuvinte, nu conta faptul că ei mâncau cu mâinile murdare, pentru că acest lucru nu ar fi transformat mâncarea într-una necurată pentru ei.

 „Primiți-l pe cel slab în credință, fără să-i judecați gândurile. Unul crede să mănânce de toate; cel slab mănâncă însă legume. Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă  să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.” (Romani 14, 1-3)

Din nou, nu putem lua aceste versete ca atare. Cine este „cel slab” care mănâncă legume? Pentru a afla răspunsul, mergem la Corinteni.

Iar despre mâncarea celor jertfite idolilor, știm că idolul nu este nimic în lume și că nu este alt Dumnezeu decât Unul singur.

Dar nu toți au cunoștința. Căci unii, din obișnuința de până acum cu idolul, mănâncă din cărnuri jertfite idolilor și conștiința lor se întinează.

Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisosește, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipsește. Dar vedeți ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi.

Căci dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunoștință, șezând la masă în templul idolilor, oare conștiința lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite idolilor? Și va pieri prin cunoștința ta cel slab, fratele tau pentru care a murit Hristos! Și așa, păcătuind împotriva fraților și lovind conștiința lor slabă, păcătuiți față de Hristos.

De aceea, dacă o mâncare smintește pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu aduc sminteală fratelui meu.

(Corinteni 8, 4-13)

„„Toate sunt curate, dar rău este pentru omul care mănâncă spre poticnire.”Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticnește, se smintește sau slăbește (în credință)”.

(Romani 14, 20-21)

Toate sunt curate, dar nu totul. Învățăturile de bază ne-au fost date în capitolul 11 din Leviticul. De fapt, acolo ni se spune clar ce fel de carne să mâncăm și ce nu trebuie mâncat.

Iar personajul principal negativ este porcul.

„Orice animal cu copita despicată, care are copita despărţită în două şi îşi rumegă mâncarea, îl puteţi mânca. Porcul are copita despicată şi despărţită în două, dar nu rumegă; acesta este necurat pentru voi.”

(Leviticul 11, 3-7)

Da, mult iubitul porc. Considerat inițial animal necurat, acesta a devenit, în mod miraculos „curat” după Învierea lui Hristos. Ca și cum, sacrificiul Mântuitorului ar fi transformat cumva porcul.

Ok. Sună hilar.

Datinile omenești au manipulat efectiv regulile date de Dumnezeu, care, la drept vorbind, fiind Creatorul, știe mai bine ce trebuie să consumăm. În caz contrar, „mașinăria”, corpul nostru nu mai funcționează cum trebuie, iar în cele din urmă cedează. Și ne mai mirăm că suferim de atâtea boli.

Știați că… grăsimea de porc nu este transformată în energie, ci intră direct în fluxul sanguin, stopând în zone cu afecțiuni ușoare ce, ulterior, se cronicizează? Spre exemplu, hipertiroidia și bolile cardiace.

Revenind…

Din sfânta lăcomie și eterna poftă omenească, consumul cărnii de porc devine legal din secolul I d.H. Deși organismul uman nu a fost „proiectat” să digere acest tip de carne, noi ne-am antrenat efectiv corpul să o facă, în ciuda legilor naturii.

Ca și cum nu ar fi fost suficient, tăiatul porcului a devenit tradiție oficială cu ocazia Nașterii Mântuitorului, pe 25 decembrie.

Dar stați puțin.

Romanii celebrau deja Solstițiul de iarnă pe data de 25 decembrie și Saturnaliile (festivități închinate zeului Saturn) între 17 și 24 decembrie. Saturnaliile, celebrate cu mult fast, erau de fapt orgii. Oamenii sărbătoreau din zori și până-n noapte, își ofereau unii altora cadouri, își împodobeau casele cu ghirlande verzi și… sacrificau purcei de lapte.png;base64a6ef330ed0b7e653

Scenariul sună familiar.

Se apropie și la noi Crăciunul și ne facem deja planuri cu ce bunătăți vom umple mesele și ce cadouri să cumpărăm celor dragi. În fond, nu facem decât să respectăm o tradiție.

Dar să nu uităm că, pe lângă faptul că felul în care noi comemorăm Nașterea Domnului (care, apropo, în Scriptură nu ni se spune să facem acest lucru și ca atare nu ni se spune data exactă a Nașterii lui Hristos) nu are legătură cu Iisus Hristos, Crăciunul, devenit o afacere rentabilă pentru comercianți, nu face decât să adauge câteva kilograme în plus pe noi. Și reprezintă, totodată, perioada în care îi salutăm pe paramedici.

Dar asta nu numai din cauza consumului cărnii de porc, ci a excesului de mâncare.

„(…) rău este pentru omul care mănâncă spre poticnire.”

(Romani 14, 20)

Excesul înseamnă mai mult decât avem nevoie. Și de ce o facem? Pentru că nu putem rezista poftelor.

Mai este cazul să reamintesc de responsabilitatea pe care o avem față de corpul nostru care ne-a fost dat să-l utilizăm conform „instrucțiunilor”? Ar fi inutil. Cine ar rezista în fața plăcintei cu carne, în fața salatei de boeuf și a tortului de ciocolată?

Problema nu este doar mâncarea în exces, ci și combinațiile de mâncăruri, amestecul de preparate culinare ce nu pot fi digerate concomitent. Nu ne învață nimeni în școală aceste lucuri și nici doctorii nu ni le spun.

Când digestia nu se face cum trebuie, mâncarea ajunsă în intestin elimină toxine ce sunt absorbite de organism, iar mecanismele fiziologice sunt perturbate. Are loc o reacție în lanț de stricăciuni care, în timp, devin ireparabile.

Este chiar atât de greu să preiei controlul asupra propriei sănătăți când știi cum o poți face?

Bineînțeles. Sacrificiul este mare. Este aproape inadmisibil să încalci tradiția printr-o masă sărăcăcioasă. Mesele îmbelșugate de Sărbători sunt de bun augur.

 „Bine ați lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră!”. 

(Marcu 7, 9)

M-am legat de tradiții, pentru că noi mâncăm ceea ce mâncăm pentru că așa este obiceiul.

Așa ne-am obișnuit să mâncăm, nu numai de Crăciun, ci și pe parcursul întregului an.

Nici nu este de mirare că obezitatea este problema secolului. Omul modern a renunțat la post care este o modalitate de auto-disciplină și smerire. Postul, fiind mai mult decât o simplă practică religioasă, a fost creat pentru sănătatea noastră, pentru noi, nu împotriva noastră. Suntem mai motivați când vine vorba de o cură de slăbire. Nici n-am mai avea nevoie de ea dacă am reuși să nu mai mâncăm carne timp de câteva săptămâni pe an. Dar, atenție! Degeaba ținem postul, dacă continuăm să mâncăm mult și să consumăm, spre exemplu,  pateu de post, chiftele de post, cozonaci de post etc. Nu mai avem control asupra poftelor. Pierdem din vedere esențialul și anume: smerenia.

Acum vă întreb din nou:

A fi sau a nu fi? Om…

Articolul acesta atinge problema delicată a bucatelor din farfurie și poate fi considerat drept o insultă la adresa artei culinare. Dacă ați ajuns totuși să citiți și aceste rânduri, oricât de scandalizați v-ați simți, îngăduiți-vă câteva minute de introspecție, apoi faceți orice doriți. Până la urmă, fiecare deține liberul arbitru.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s