Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Nostru este un eveniment important pentru creștini, la fel ca și moartea și Învierea Sa.

3980359

În primele două secole creștine, a existat totuși o puternică opoziție la celebrarea zilelor de naștere ale martirilor și a lui Iisus. Numeroși Părinți ai Bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naștere, când, de fapt, sfinții și martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebrați la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor nașteri” din perspectiva bisericii. Mulți creștini ai primelor secole erau scandalizați și de veselia și festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscență a păgânismului, în special a Saturnaliilor romane.

Interesant, însă, că deși există numeroase date precise în Biblie, Evangheliile nu menționează când s-a născut Iisus Hristos și nici nu spun că acest eveniment ar trebui comemorat în vreun fel. Asta ar fi trebuit să ridice niște întrebări. Ei bine, nimeni nu și-a pus întrebarea „de ce Mântuitorul nu ne cere să-I comemorăm nașterea ?”.

Prima atestare documentară a acestei sărbători are loc la data 25 decembrie 336 d.H., în timpul Împăratului Constantin cel Mare (primul Împărat Roman creștin). Câțiva ani mai târziu, Papa Iulius I a declarat oficial ca ziua nașterii lui Iisus să fie sărbătorită anual pe 25 decembrie.

De ce s-a ținut morțiș înființarea acestei sărbători?

Și de ce în ziua de 25 decembrie (sau 6 ianuarie în calendarul iulian)? De ce această zi și nu orice altă dată din calendar?

Primii creștini credeau că lumea a fost creată la echinocțiul de primăvară, pe atunci plasat pe 25 martie; prin urmare, noua creație prin „întruparea lui Hristos” (concepția), trebuia, în viziunea lor, să aibă loc tot pe 25 martie (Bunavestire), moment de la care, numărându-se 9 luni, se obținea data de 25 decembrie.

Un alt motiv pentru care primii creștini au ales datele de 25 decembrie sau 6 ianuarie ca moment al nașterii Fiului lui Dumnezeu a fost că, la aceste date, în lumea romană, germanică și orientală se celebrau diverse date de naștere ale zeilor păgâni. Păgânii deveniți creștini au dorit de fapt o continuare a sărbătorilor lor. (Au zis poate că a fi creștin n-ar mai avea niciun haz altfel) Căci, pe 6 ianuarie, data solstițiului egiptean, era celebrată revărsarea apelor Nilului și în „cultele misterelor” locale, nașterea „eonului” din fecioară. Tot pe 6 ianuarie grecii sărbătoreau nașterea zeului Dionis, zeul care, ca și Iisus, transforma apa în vin. O sărbătoare populară la Roma celebra pe 25 decembrie nașterea Soarelui neînvins (Dies Solis Invicti NatiDeus Sol Invictus), ca simbol al renașterii soarelui și alungării iernii (ca și Saturnaliile)-solstițiul de iarnă, când soarele „renaște”.  25 Decembrie era, însă, cunoscută ca data nașterii lui Nimrod, regele Babilonului, care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, devenind el însuși zeificat sub numele de Baal.

Cuş a mai născut de asemenea pe Nimrod; acesta a fost cel dintâi viteaz pe pământ. El a fost vânător vestit înaintea Domnului Dumnezeu; de aceea se şi zice: „Vânător vestit ca Nimrod înaintea Domnului Dumnezeu” (Geneza 10:8-9)

În ebraică, cuvântul pentru „vestit” este gibborim, însemnând „măreț”, „puternic”. Același gibborim este folosit și în Geneza 6:4, Nefilimii fiind descriși ca măreți. („vestiții viteji din vechime”). A fost Nimrod un Nefilim? (apropo, am arătat în articolul Fiii lui Dumnezeu și „pâinea noastră cea de toate zilele”, că uriașii au existat chiar și după Potop). În textele sumeriene, el este descris ca fiind „2/3 zeu și 1/3 om”.

b4d36a650ac87af35d626e9b0e8e00f3

 

Lista zeilor păgâni a căror naștere era celebrată pe data de 25 decembrie:

Apollo, Adonis, Attis, Bacchus, Dionysus, Helios, Hercule, Horus, Osiris, Jupiter, Mithra (Sol Invictus/Soarele neînvins), Nimrod (Baal), Perseu, Tammuz, Krishna.

Legându-ne tot de venerarea acestor zei în lumea păgână, menționăm, ca o paranteză, ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului. Acesta amintește de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. În credința vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinității întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la solstițiul de iarnă. Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci.

Este oare o coincidență „providențială”, iar Hristos chiar s-a născut în aceeași zi cu acești zei cărora li se ofereau sacrificii de sânge, inclusiv cu Nimrod, un urmaș al îngerilor căzuți?

Unii o pot crede, dar cei care nu sunt de acord, vor fi mulțumiți să afle că Hristos nu avea cum să se nască la această dată.

„Și se duceau toți să se înscrie fiecare în cetatea sa. Și s-a suit Iosif din Galilleea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Bethleem, pentru că el era din casa și din neamul lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, și a născut pe Fiul Său, Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. Și în ținutul acela erau păstori, stând pe câmp și făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.”

(Luca 2:3-8)

Aceste 6 versete din Evanghelia după Luca arată clar că Iisus Hristos nu S-a născut iarna.

În primul rând:

În aproximativ cinci zile de mers se ajungea din Nazaret la Bethleem. Distanţa dintre aceste două cetăți era de aprox. 120 km. Climatul fiind un amestec între cel deșertic și mediteraneean, oferea, pe timpul iernii ploi, umiditate crescută, iar uneori, chiar temperaturi foarte scăzute, mai ales noaptea. Nimeni nu era atât de inconștient încât să plece într-o astfel de călătorie în această perioadă a anului, la acea vreme, cu o femeie însărcinată după el.

În al doilea rând:

Sunt menționați păstorii care își păzeau turmele pe câmp. Credeți că aceștia ar fi stat noaptea afară, cu oile, în miezul iernii? N-am prea crede.

Așadar, când a fost născut Iisus Hristos? Este important să aflăm? De ce nu am comemora în continuare nașterea Sa pe 25 decembrie, conform tradiției? În fond, cu ce greșim, când gândul nostru este spre Hristos?

Nu avem nevoie de decorațiuni, mese festive, muzică, gălăgie și o voioșie exagerată ce se manifestă numai în exterior pentru a ne bucura de sosirea lui Hristos pe pământ. Trebuie să o celebrăm în fiecare zi a anului, în fiecare oră a existenței noastre prin bunătate și iubire.

Din nou, nu putem amesteca tradițiile (în cazul acesta rituri păgâne reciclate) cu adevărul, cu Hristos.

Bun, ne întrebăm, dar ce este rău în a-ți împodobi bradul? Pe lângă aspectele prezentate în articolul Tradițiile de Crăciun, trebuie scos în evidență un singur fapt: ne distrag atenția. Pe wikipedia scrie:

De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moș Crăciun”.

Oricât ar fi intențiile noastre de bune, însăși esența zilei comemorate este alterată. Hristos înseamnă pace, liniște interioară, iubire, iertare, modestie, exact opusul a ceea ce reprezintă tradiția Crăciunului: gălăgie, râsete, stres, decorațiuni sclipitoare, lăcomie (la mâncare), disperare (când vine momentul cumpărăturilor), dezamăgire (că nu am primit cadoul pe care ni-l doream).

Christmas-Santa-Clausgreedy_santa

Păcatul constă în această asociere a întrupării Mântuitorului cu o practică laică, păgână chiar, ca să nu spunem satanică dacă ar fi să ne întoarcem tocmai până la Nimrod (urmașul îngerilor căzuți) și la Saturnalii, festivitățile romane pline de orgii închinate lui Saturn, Zeul Timpului, cunoscut ca și Satan.

Acum, cei cu adevărat curioși chiar vor să afle dacă se poate descoperi cumva data nașterii Mântuitorului. Se poate… cumva

Istoricii și-au îndreptat atenția asupra nașterii lui Ioan Botezătorul, vărul lui Iisus. Nașterea lui Ioan a fost vestită de Arhanghelul Gabriel tatălui său, Zaharia, pe când acesta slujea în templu. Zaharia era preot din ceata preoțească a lui Abia și avea de ținut a opta rânduială la templu, care, conform calculelor, ar fi trebuit să fie pe la mijlocul lunii iunie.

Şi când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit (…) (Luca 1:23-24)

Prin urmare, Ioan este conceput, să zicem, pe la sfârșitul lui iunie, iar Arhanghelul Gabriel vestește nașterea Mântuitorului șase luni mai târziu.

Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.

(Luca 1:26-27)

Între Ioan și Iisus sunt așadar, șase luni diferență. Ioan se naște în luna martie a anului următor, iar Iisus șase luni mai târziu, adică în septembrie, sau sfârșitul lui septembrie, o lună în care păstorii și-ar mai fi putut ține încă turmele pe câmpuri, iar călătoriile pe distanțe lungi nu ar fi fost îngreunate de condițiile climatice.

Dar tot nu putem fi 100% siguri. Dovadă că Dumnezeu nu vrea ca noi să aflăm data nașterii Fiului Său este existența altor surse ce pot oferi o variantă diferită.

În anul 1991, The Quaterly Journal of the Royal Astronomical Society (volumul 32, paginile 389-407) nota că astronomii chinezi au observat pe cer o cometă lentă cu coadă lungă, în cursul lunii martie a anului 5 Î.H., cu un an înainte de moartea lui Irod. A stat în constelația Capricornului timp de mai bine de șaptezeci de zile. Se pare că această cometă a fost vizibilă și pe cerul Persiei, iar magii o puteau vedea în orele dinaintea zorilor. Datorită deplasării orbitale a Pământului, lumina cometei ar fi căzut în fața magilor în cursul călătoriei lor. De aceea este posibil ca ei să se fi călăuzit cu adevărat după lumina stelei.

Luna martie coincide și cu descrierile evanghelice ale păstorilor care se îngrijesc de turmele lor pe dealuri. Această lună este și sezonul mieilor.

În concluzie, nu este important când S-a născut Iisus Hristos, ci faptul că S-a întrupat cu adevărat pe Pământ. Și pentru a ne bucura de acest lucru, nu avem nevoie doar de o singură zi pe an (și aceea dedicată de fapt lui Moș Crăciun), ci de toate cele 365 de zile calendaristice.

Însăși minunea întrupării din fecioară, ce nu ne este dat s-o înțelegem, a fost transformată de către propagandă în așa-zisa „magie de Crăciun”. Să nu uităm, însă, că magia nu are nimic de-a face cu caracterul divin al lui Iisus.

Asta nu înseamnă că sărbătoarea canonică de pe 25 decembrie nu trebuie respectată de către creștini, conform ritului. Dar comemorarea acesteia trebuie să aibă un caracter intim, aproape umil aș putea spune (ca să nu zic sărăcăcios), care să amintească de simplitatea nașterii Mântuitorului (dacă pe aceea vrem s-o celebrăm cu adevărat). Altfel, rămâne o  zi de petrecere ca oricare alta, în care ne adunăm familia la masă, râdem,ne distrăm, împărțim cadouri și ascultăm muzică.

Anunțuri

Un gând despre “Nașterea Domnului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s